Mireasa Elena, mirele Mihai la nunta lor…la Bucureşti. Ea în tenişi roşii, el în tenişi roşii. Socrul mare în blugi şi cu o cămaşă în carouri. Aha! Majoritatea nuntaşilor… tineri în tenişi, îmbrăcaţi în rest la patru ace. Înţeleg! Eu la nunta lor. Aha!!! O nuntă noncomformista, zic! Ce căutam acolo? AAA!!! Am fost invitat să desenez mărturii caricatură. Aha!!! Au început primele acorduri muzicale şi în acelaş timp tinerii şi tinerele au început iureşul distracţiei. Ce să mai povestesc a fost o nebunie. Nu ştiu nici acum de unde atâta energie. Eu cuminte caricaturizam parcă mustrător ca un adult copt şi ponderat parcă a atrage atenţia la ce se petrece acolo. Caricaturizaţii nu au înţeles gestul meu. Când îşi priveau caricaturile, distracţia era şi mai mare.
Am partipat la multe acţiuni de gen, dar n-am întâlnit atâta poftă de distracţie, dans, hore, rocuri, hohote de râs, cântări cum am simţit şi am trăit la nunta Elenei şi a lui Mihai. Nu mai vorbesc de bucatele alese din respect pentru gurmanzii, care pot din întâmplare , să citescă acest mic comentariu.
Nu mai zic nimic, să nu spună lumea că-s prea lăudăros, decât fericire, împliniri, copii frumoşi şi voie bună până la adânci bătrâneţi. Pe curând!